liquor store-ul de la colt

Se intampla ca langa apartament sa avem un liquor store, ceva foarte comun aici in state. Bautura nu se prea gaseste in magazinele alimentare sau in alte locuri, ci in mici magazine specializate care vand doar asa ceva. Conform legii ti se va cere mereu si fara exceptie un act de indentitate care sa dovedeasca ca ai peste 21 de ani. Asta e valabil si cand mergi intr-un local de orice fel, vei fi identificat la intrare si nu ti se va permite accesul fara un pasaport sau ID. Eu am scapat o singura de data de ziua mea fara pasaport cand bodyguardului de la intrare i s-a inmuiat inima la rugamintile colegilor care m-au bagat la inaintare (cu ziua de nastere, nici ei nu aveau pasapoartele).

In seara asta am facut o vizita la vecinii nostri, magazinul de bauturi de la colt. In fiecare vineri de la 7pm - 9pm au degustari gratuite, ceva obisnuit pe aici. Am fost invitati inauntru si un baiat care chiar stia meserie, ne-a turnat in pahare mici din berile expuse pe masa. Asadar am baut o bere facuta de calugarii din Belgia si cu o poveste interesanta. Apa pentru a produce aceasta bere este extrasa din fantana aflata in curtea Manastirii Notre Dame de Saint Remy, iar calugarii fac exact cat se le ajunga ca sa se intretina si gospodareasca din banii castigati. Nu sunt un fan al berii dar e una din cele mai bune care le-am baut si este si foarte veche si cu traditie, se fabrica din 1595. Apoi a venit randul uneia americane, bere neagra afumata....Stone Porter, chiar avea un gust puternic de fum, sincer nu mi-a placut. Au urmat creme brulee, o bere cu gust de zahar ars si vanilie, si o alta bere cu un usor gust de citrice. Cred ca cele mai interesante beri care le-am incercat vreodata, iar partea buna e ca cel care ni le oferea pentru degustare ne explica si istoria lor, si cum se pastreaza si cine le produce, un adevarat cunoscator. Din ce am inteles asa se petrec si festivalurile de bere autohtone de aici, nu cu muzica si mancare ci mai mult cu berarii locale care aduc bere pentru a fi degustata asemeni vinului. O astfel de sticla de bere ajunge intre 7-12$, dar e de calitate, nu e genul de bere care il bei in bar la un meci de fotbal si mai poti sa bei 10 dupa. Are o concentratie de 10-20% alcool, iar gustul e total diferit. Poti sa optezi si pentru varianta clasica, Budweiser...berea de casa a Americii pe care nimeni nu o suporta dar care incearca cu mult marketing sa se impuna pe piata, mult mai ieftina si comparabila cu berile de pe la noi. Ca alternativa sunt vinurile din California sau Martha's Vineyard o insula care e chiar aici aproape de Boston.

Abonamentul la internet

Era o necesitate absoluta sa pun si internet aici la apartament, doar traim in era comunicatiei digitale...in care cei mai multi dintre noi au uitat sa relationeze fata in fata (in persoana) si stau lipiti de smartphone-uri sau de ecranul calculatorului. Dar in cazul meu e singura modalitate de a comunica cu cei de acasa, din Romania. Asa ca odata instalat in apartament, urmatorul pas a fost sa contactez operatorii mari de cablu din zona...si m-am oprit asupra Verizon si Comcast.

Primul lucru care trebuie sa il faceti, este sa-i contactati si sa aflati daca serviciul este disponibil la adresa unde va mutati. E relativ simplu pentru ca fiecare operator dispune de un sistem unde se poate face verificarea asta prin simpla introducere a adresei, sau contactarea unei persoane de pe suportul tehnic. Totul se face online fara prea mari batai de cap. Apartamentul de aici era precablat de catre ambele companii (interesant), asa ca singura chestie ramasa a fost sa aleg ce era mai convenabil. Verizon imi cerea sa fac contract, in timp ce Comcast iti ofera varianta fara contract, deci poti renunta in orice moment la serviciu fara a plati daune. (se poate renunta si in primele 30 de zile cu banii inapoi daca nu esti multumit, ca orice alta chestie aici in USA)

Pentru Comcast procedura a fost urmatoarea. Se intra pe site https://www.comcast.com/internet-service.html. Aici daca sunteti client nou completati adresa, si veti afla daca serviciul este disponibil in acea zona. Daca raspunsul este afirmativ, se selecteaza optiunea dorita de internet (sau cablu).

Eu am ales cel cu 19.99$, varianta cea mai ieftina care ofera 20 Mbps download si pana la 4 Mbps upload. Si dupa 2 saptamani de folosire sunt multumit, conexiunea duce lejer o conversatie via skype cu Europa, folosind webcamul fara a avea probleme.

Pe langa cei 19.99$, trebuie inchiriat si un modem contra sumei de 7$ / luna daca nu aveti deja unul personal (reocmand sa gasiti pe craigslist, si se mai economisesc niste bani). Si platita o taxa de punere in functiune (se plateste doar in prima luna). Pentru instalare sunt 2 optiuni, fie vine o echipa si configureaza modemul (ca in rest apartamentul daca are serviciul disponibil este precablat), sau te descurci singur si iti ofera optional un Self Install Kit pe care nu recomand sa il cumparati. Sunt 11$ cheltuiti degeaba, si ofera doar o carticica cu instructiuni si niste cabluri coaxiale. Daca chiar aveti nevoie de ele se pot lua dupa, eu nu am folosit nimic din acea cutie, si evident am cheltuit acei bani degeaba.

Deci total lunar / 27$ pentru a dispune de un serviciu de internet basic, fara televiziune. Prima luna va trebui sa platiti in avans, pentru ca ei cer sa ai o linie de credit deschisa (adica card de credit), pentru ca sa te poata verifica ca esti un bun platitor. Cum eu nu am avut si nici nu o sa am card de credit...e clar ce am avut de facut. Si e neaparat necesar sa aveti un Social Security number pentru a semna astfel de contracte si un act de identitate (pasaport).

Consider ca e cea mai buna oferta, dar depinde de la stat la stat, cu siguranta. Daca apartamentul e precablat, tot ce trebuie facut este o vizita la un oficiu al provider-ului de internet, si in aceeasi zi puteti avea serviciul disponibil si activ. Happy browsing!

O briza de aer proaspat, sau cum arata aerul conditionat in Statele Unite

Evident ca o concluzie la caldura sufocanta de aici de pe East Coast unde temperaturile au urcat azi spre 35 de grade dar se simteau ca si cum ar fi 40 datorita umiditatii excesive de la ocean, am recurs la solutia clasica. Aer conditionat.

Daca la birou e ok si avem un sistem de climatizare integrat prin pereti, podele si te mai miri pe unde si deobicei e asa de frig ca trebuie sa stai imbracat, la apartament ieri m-am sufocat ca un peste pe uscat. Iar azi am sesizat persoanele abilitate ca am nevoie de o salvare. Si ea a venit sub forma aerului conditionat care e total diferit de ce stiam eu din Romania.

Aerul Conditionat

 Adica in loc de smecheria aia mare cu ventilator si instalatie de freon pentru care trebuie sa vina o echipa intreaga care sa ti-l monteze pe exterior, sa de gauri in pereti si alte chestii costisitoare aici a fost mai simplu. S-au comandat niste aparate mici, prafuite de pe Craigslist (la ei asa merge, tot negotul de mobila, si alte chestii asemanatoare si utile pentru unii sau nefolositoare pentru altii se schimba la mica intelegere pe acel site). Cauti ce ai nevoie, te duci acolo...si de cele mai multe ori il iei fie gratis ca omu si-a luat ceva mai bun sau pur si simplu vrea sa scape de ce are prin casa.

Aerul asta conditionat vine sub forma unei chestii mici si grele, care se monteaza pe sistemul lor de geamuri care se deschid pe verticala. Se deschide geamul se aseaza cutia o parte afara si partea cu comenzi inauntru. Se trag "aripioarele laterale" ca sa acopere restul de geam ramas gol. Si apoi se baga in priza, astepti cam 10 minute sa intre in functiune, dar raceste...si face un bazait usor enervant de ventilator. Il poti folosi pe post de ventilator sau clima. Ca si o completare, daca aveti sita la geam, nu va chinuiti ca mine o ora sa o dati jos. Geamul care se deschide are niste cleme de care daca tragi, geamul se va deschide pe orizontala, si puteti manevra sita de protectie.

Sistemul de incalzire

Termostatul

 

Daca tot am vorbit de aerul conditionat (la ei nu am vazut deloc sistemele de la noi, poate doar la unele case, in rest sunt de astea mici portabile)...sa vorbim si de incalzire. Aici la apartament fiecare camera are de-a lungul podelei pe 2 din laturi niste radiatoare mici cu o fanta. Si exista un termostat central (mai greu sa transformi din Fahrenheit in Celsius dar te descurci dupa simt). Iti setezi temperatura, si in 10 minute se incalzeste. Am testat acum 2 saptamani cand culmea noaptea au fost 4-5 grade. Variatii mari de temperatura pe aici...de maine se raceste din nou pe la 20 si ceva de grade (sper).

caldura mare mon cher

20 de grade acum cateva zile la plaja

 

 

 

 

 

 

 

Si iata ca a sosit si vara in plina glorie. M-am tot intrebat si am intrebat pe aici cand se termina cu ploile, vantul si temperaturile sub 20 de grade care au fost pana ieri. Toata lumea mi-a spus ca vara aici incepe de prin 20 iunie si nu puteau fi mai exacti. Azi temperaturile s-au apropiat de 100 de grade Fahrenheit...da trebuie sa ma obisnuiesc cu scara lor de masura (adica (100-32)/1.8 aproximativ pentru a afla celsius).

Chiar daca acasa in Romania temperaturile astea sunt ceva obisnuit, aici sunt greu de suportat, datorita umezelii pronuntate de la ocean. Dimineata nu s-a simtit asa rau, dar plecand de la birou pe la 6, si iesind dintr-un spatiu climatizat (oarecum, pentru ca azi s-a stricat instalatia de climatizare pe la jumatea zilei...probabil a cedat sub presiunea valului de caldura), am simtit un aer umed si fierbinte, si mi-au trebuit cateva minute bune sa pot sa respir normal din nou. Dar va mai fi maine asa si apoi revenim la "normal", 23-26 de grade.

Si cum sa "sarbatoresc" mai bine venirea caniculei pe taram American decat cu o tunsoare, trebuia sa scap de lana care era tot mai deasa. La 2-a mea incercare am gasit aici in Newton un hair stylist (nici nu aveam cum sa nu gasesc pentru ca sunt vreo 3 pe distanta de 200m de apartament). Mi-am facut programare ieri pentru azi la o domnisoara draguta si unde am primit si un discount de 25%. Azi supriza...am aflat ca domnisoara cu care vorbisem ieri a fost concediata, si am avut cred norocul sa ma tunda chiar patroana pe aceeasi suma. Si pot sa zic ca fata de prima experienta dezamagitoare, unde m-a tuns un italian imigrant, de data asta a iesit chiar bine. Am aflat ca la ei e o diferenta intre hair stylist si barber shop. Si exista o lege cum ca la un hair stylist sunt obligati sa spele parul inainte de a il tunde, pentru ca e igienic dar si pentru ca se pare ca multa lume stie sa tunda mai bine cu el ud. Tipa a tuns si in New York, asa ca am lasat-o sa faca ce stie ea mai bine, si am fost multumit.

Un tuns aici costa intre 10$ (nu as recomanda...ieftin nu inseamna neaparat si bun dupa cum am vazut pe pielea/parul meu) si 20-30$. Eu am platit 15$ cu acel discount si probabil voi reveni in acelasi loc si data viitoare.

Cum au rezolvat instalatorii problema

In cele din urma am reusit sa ma "sincronizez" cu ei si sa vina intr-o pauza de masa. Au facut exact verificarile care le-am facut si eu, si au constatat ca trebuie sa schimbe o piesa. Dar evident nu aveau la ei si nici timp sa o cumpere atunci. Prin urmare am stabilit sa vina pe 15 de ziua mea la 7:30 dimineata ca sa repare chiuveta buclucasa. S-au prezentat la ora stabilita cu o precizie nemteasca si au inlocuit piesa defecta constatand ca e defect si sprinklerul (dusul de la chiuvetele lor). Norocul meu daca se poate spune asa...e ca aveau unul cu ei de rezerva.

Deci dupa 2 saptamani de telefoane, s-a rezolvat.

Laundromats sau cum sa iti speli rufele in public in America

Daca tot e ziua mea, facem de un bonus cu 2 postari si va voi povesti cum mi-am petrecut seara trecuta. Am primit un nou coleg de apartament, Mantas din Lituania, un tip inalt cu alura de Keanu Reeves dar blond, si care nu ma scoate din "dude"...dar e de treaba tipul (nici nu stiam ca Lituania e in UE si ca ei nu au nevoie de viza turistica pt State, pana la urma imi imbogatesc si eu cultura generala). Am gatit un papricas aseara (da din nou despre mancare, sunt un fan al mancarii  bune), si am gasit si Paprika facuta in Szeged, cred ca cel mai aproapiat produs de casa pe care l-as putea gasi pe aici, in afara de salamul moldovenesc de la magazinele rusesti (care nu au produse romanesti).

Dupa sesiunea de gatit si promisiunea ca data viitoare mananc ceva traditional Lituanian (gateste chiar acum in timp ce eu scriu un pui la cuptor), am luat sacul in spinare si m-am indreptat catre un Laundromat (vreo 35,000 in USA), adica o spalatorie publica, pentru ca aici asa isi spala lumea hainele. Am avut norocul sa gasesc una aproape de "casa", la vreo 10 minute de mers pe jos cu sacul in spinare. Odata ajuns acolo pe la ora 11 fara 20 in miez de noapte (mai aveam o ora si ceva pana se inchidea), am realizat ca nu am detergent si nici bani, adica esentialul pentru a avea haine curate...asa ca l-am lasat pe Claudiu acolo sa pazeasca sacii si m-am indreptat spre casa in pas grabit.

Detergent se poate cumpara si de acolo, exact cat iti trebuie sa speli. Totul functioneaza pe quarters, adica monede de 25 de centi, si fiecare spalatorie are un automat de schimbat bani.

Bagi bacnote (pana in 20 de dolari), si iti da maruntis inapoi. O data ajuns cu banii inapoi, m-am ales cu o galeata de maruntis, si am pus rufele la spalat. Un spalat costa 3$ aici (dar se poate gasi si ceva mai ieftin, cam la 1.5$), si uscatul 25 de centi / 10 minute. Cam 30 de minute e suficient. In total se pierde cam o ora la spalatorie cu totul, dar cele mai multe au WIFI gratis, si daca deti un smartphone ca majoritatea de aici nu te plictisesti. Oricum masina de spalat sau uscatorul, o data pornite se incuie, iar spalatoria e supravegheata cu camere.

Apropo, totul e self service, mergi...speli rufele si pleci apoi in treaba ta. Nu e nimeni acolo care sa te intrebe de sanatate. Sunt spalatorii unde iti poti lua o cartela, si sa iti faci un abonament...iesi mai ieftin dar depinde cat de comod esti si cat de departe esti dispus sa mergi pe jos pana la o spalatorie.

La masina de spalat e simplu, pui detergentul, balsamul, iti alegi programul de spalare, si bagi cate monede iti spune, apoi porneste singura (nu uiti sa bagi rufele in primul pas, tare important aspect).

Cam la fel si la uscator, pui atatea monede cate zeci de minute vrei (25 centi / 10 min), si selectezi programul. Nimic mai simplu. Pentru a gasi aceste spalatori, mergeti pe google maps, scrieti locatia voastra si apoi "search nearby" si "laundromat".

Ca o completare interesanta, nu am fost singurii de acolo, mai era o familie care venise cu o masina sport, un Dodge...asta dovedeste ca si daca ai bani, tot comod ramai aici in State.

Am "infrant"!

I choose to write this one in English, don't ask why...maybe as a contrast that finally after two months and a half here in the States...I've managed to raise proudly my flag at the new apartment where I've moved in 2 weeks ago. Long process, first bought the flag from eBay, after a couple of weeks realized I need also a flag pole, and I was lucky that the window frame is made of wood so I didn't have to drill holes in the wall (that would of been fun, as I am living in one of the few brick buildings around here). Spent about one hour on youtube to figure out how to remove the insect protective mesh from the window so I could get out and put the flag pole (strange American windows). But it was worth it. If Americans can be proud of their flag, why can't I be of my own heritage.

So for my Birthday today I gave myself the gift of home...a small part of it at least, near my apartment window. Proud to be a Romanian!

Primul meci de tenis

Ca o nota la ultima postare, azi mi-am recuperat banii de la Food truck festival. Dupa ce organizatorii au primit o ploaie de plangeri pe facebook, am fost rugati sa ne scriem ofurile pe o adresa de email. Eu le-am zis sugestile mele si am cerut un refund pe care l-am si primit fara nici un comentariu. Un lucru bun poate aici in State, orice lucru daca nu iti convine iti poti lua banii inapoi in 30 de zile.

Revenind...azi dupa 2 luni si ceva de asteptare mi-am pus la lucru din nou racheta de tenis pe care am carat-o din Romania si care mi-a ocupat o buna parte din bagajul pregatit cu grija si in care am pus doar lucruri absolut necesare (nu trebuie sa mentionez ca mi-am luat inclusiv cana + lingura si furculita de acasa :)) ). Revenind la subiectul discutiei, in seara asta mi-am luat racheta si am pasit pe un teren de tenis american de bitum. Si da, ei chiar joaca tenis, au o multime de terenuri, majoritatea gratuite si fara a fi necesara o rezervare.

De ce sunt gratis? Pentru ca sunt intretinute de municipalitate din "state Tax", taxa pe care locuitorii statului Massachusetts o platesc din venituri (e o taxa diferita in functie de statul in care te aflii), iar banii cumulati din aceste taxe se duc pe terenuri de sport si alte lucruri de interes public. Am impresia ca e undeva la 6.5% din salar (dar si aici difera de cat de mare sau de mic ai salarul, la ei se aplica o taxare progresiva, dar voi reveni in alt post cu detalii despre asta si despre cum se recupereaza o parte din taxe printr-o declaratie la IRS - fisc, la sfarsit de an). Aceeasi taxa este si pe tot ce cumperi pe teritoriului statului, mai putin produsele de necesitate (haine si mancare neprocesata -- deci la cea preparata se aplica taxa statala).

Meciul l-am pierdut, s-au simtit din plin cele 2 luni si jumatate de pauza. Iar cum zona e deluroasa, inclusiv terenul...desi mi-a venit greu sa cred, era intr-o panta de vreo 5-10 grade. Alaturi de noi vreo 20 de mosuleti italieni jucau  Bocce (http://en.wikipedia.org/wiki/Bocce), echivalentul sahului si tablelor jucate pe la noi prin parcuri. Si spre deosebire de noi pe care ne-a prins intunericul pe terenul de tenis...ei dispuneau de nocturna pe micul lor teren de bocce. Nu mai trebuie sa zic ca tot meciul am auzit injuraturi in italiana cat sa imi ajunga :) de la batraneii simpatici care zici ca participau la campionatul mondial si jucau cu o inversunare nemaivazuta.

Scor final

USA - Romania -- 6-4 6-2.
Urmeaza revansa.

Food Truck Festival

Weekendul asta am decis ca dupa Japanese festival sa mai dau o sansa altui festival ce implica mancare si cozi, asa ca mi-am luat bilete la Boston UMass food truck festival, fara asteptari prea mari:

• 20 si ceva de camioane cu mancare si sucuri / inghetate
• cozi interminabile
• ocean si un soare care te topea

Drumul pana in campusul Universitatii Massachusetts a durat cam 1 ora jumate, schimband un autobuz si apoi linia rosie de metro din Harvard Square, iar de acolo ghidat de mirosul oceanului am strabatut inca 15 minute pe jos pana in campus. Bineineles ca cele 15 minute au fost cam vreo 40 (trebuiau sa fie 15) pentru ca era atat de incalcit locul unde te lasa metro-ul (practic undeva langa autostrada), si nu stiai incotro sa o apuci.

Am incercat spre dreapta dar am realizat ca ma indrept spre oras asa ca decizia logica a fost spre ocean, si apoi dupa ce am intrebat cateva persoane a devenit evident ca trebuie sa ma ghidez dupa baloane. Locatia se afla foarte aproape de pista de aterizare a aeroportului Logan, iar avioanele survolau la joasa altitudine campul de "lupta" pentru mancare.

Odata ajuns acolo, m-am inregistrat...mi s-a pus o stampila pe mana cu un OK care s-a dus la prima transpiratie si mi s-a inmanat un carnetel cu bilete. Fiecare bilet continea numarul unui camion, iar ceea ce a urmat a fost partea dificila... sa imi aleg camionul si coada la care urma sa imi petrec urmatoarea jumate de ora. Acolo, odata ajuns si vorbind de cateva ori de "bine" in minte pe organizatori, dadeai biletul cu numarul respectiv in schimbul unei portii de mancare. Pana aici e simplu, un bilet = o portie de mancare de la un camion.

"Distractia" aici a inceput, urmatoarele 3 ore pana la inchiderea festivalului, le-am petrecut la cozi care nici nu le puteai urmari, si care se intercalau cu alte cozi si alte cozi la nesfarsit. La un moment dat 2 asiatice din fata mea se tot plangeau de cat trebuie sa astepte, si cat de mari sunt cozile...eu zambeam pe sub mustata la care una din ele imi spune "the lines are so big, and it's so hot, and to top that you have to hear us girls bitching about it all the whole time"...le-am replicat ca si eu in mintea mea fac cam acelasi lucru. Cred ca toata lumea a fost nemultumita de organizare si nebunia care a fost. La final unul din vanzatori m-a intrebat "how did you like your day here, it was crazy, no!? whohoo"... Dar am invatat si cateva strategii utile daca aleg sa mai merg la un astfel de eveniment:

1. Se merge in echipa neaparat, cu cat mai multi cu atat mai bine. 
2. Fiecare membru al echipei se aseaza la o alta coada cu tichetele celorlalti (pentru acel camion cu mancare), si astfel se scurteaza timpul de asteptare drastic pe principiul dezbina si cucereste.
3. Fie ajungi foarte devreme si iti cumperi bilete VIP ca sa eviti cozile (merita aia cativa dolari in plus), sau vi spre final cand lumea s-a cam saturat, deja se inchid tarabele. Si atunci faci cum am facut eu, te duci pe la toate camioanele care le mai prinzi deschise si chiar daca isi strang toate ustensilele te vor servi cu ce mai au disponibil (mi-am umplut ghiozdanul pe final, ca un roman autentic, cu "marfa" de la alte 5 camioane pe care nu am reusit sa le prind in timpul nebuniei).

Stand la coada ajungi sa iti faci prieteni, sa socializezi de plictiseala cu lumea care pe langa tine, si sa incerci sa iti petreci jumatea aia de ora (in medie) de asteptare intr-un mod cu cat mai putin plictis.

Din nefericire au fost si situatii neplacute in care camioane au ramas fara mancare desi mai era cel putin o ora jumate pana la terminarea timpului alocat, iar portile servite de toate camioanele au fost mici (ex: jumate de hot dog). Dar ca experienta (in afara de faptul ca m-a ars soarele si am stat cateva ore bune in picioare), sa zicem ca s-a meritat. Ideea e buna, organizarea din nou dezamagitoare. Regret ca nu am incercat Frozen Hoagies, dar coada era imensa chiar si dupa ora 4 cand toata lumea strangea lucrurile, ceea ce imi spune ca ar trebui sa-i caut prin Boston si sa le fac o vizita. In rest Lobsta Love care oferea crabi si-a terminat rapid oferta, dupa mai putin de o ora si ceva, la fel si limonada care s-a dat ca painea calda, au venit nepregatiti pentru asa un numar mare de participanti (desi se stia cate bilete s-au vandut).

Cateva instantanee de la evinement.

Pe malul oceanului organizatorii au instalat cateva mese de picnic si scaune..asta ca sa iti revi dupa orele de stat la coada in picoare

Ajutoare de la eveniment, cea de langa mine intrebandu-ma de unde sunt, a inteles Germania (desi de la Romania la Germania e mare diferenta). Apoi cand am accentuat Romania din nou, mi-a zis ca stie de tara, si ca a vazut multe poze, si ar vrea sa o viziteze, surprinzator, pentru ca in ghidurile lor de turism suntem prezentati foarte sumar (o sa revin cu un articol pe tema asta)

Vedere de ansamblu a evenimentului

Cum iti "rezolva" instalatorii o problema

In sfarsit mutat in noul apartament (aici e o poveste mai larga cu care voi reveni in urmatoarea postare). O prima chestie care ar trebui rezolvata aici este apa de la chiuveta din bucatarie care nu curge. Am luat legatura cu proprietarul, si mi-a furnizat numarul de la un instalator (intre timp a trecut o saptamana). Am contactat instalatorul joi, tipul amabil...tipic american (amabilitatea astea mi-e tot mai des dovedit faptul ca e doar de fatada, si lumea e cu interese si cu 2 fete), asa ca David, personajul nostru imi spune ca ar putea sa treaca vineri sa rezolve. I zic dupa 6, ca in rest sunt la birou...nu poate, bun zic eu hai in pauza de masa la 1. Instalatorul e de acord si imi spune ca ajunge intre 1 - 1:30 in decursul zilei de vineri. Imi spun in sinea mea ca am destul timp sa ajung acasa si sa nu plec mai repede de la birou, nimic mai neadevarat asa cum mi-a fost dovedit in ziua urmatoare.

Ajung vineri la 1:05 acasa, si astept pana la 1:30. Sun instalatorul ca sa ma lamuresc unde e. Imi spune ca ei au fost, au batut la toate usile la ora 1 fix, nu a fost nimeni asa ca au plecat. Am incercat eu sa-i explic ca a trebuit sa vin de la birou ca de fapt ne intelesesem altfel la telefon, nici vorba. Omu nostru a repetat "we where there man, pounding at every door, you weren't there.." si apoi mi-a inchis in nas. Socat si neobisnuit cu atitudinea asta, am sunat inapoi, incercand sa vad cand se poate rezolva totusi problema mea. Mi-a comunicat sec ca ma suna ei de dimineata sambata.

Si se face sambata, ma trezesc devreme, si astept apelul. Undeva pe la ora 11 ma duc pana in bucatarie cu ceva treaba dar nu iau telefonul cu mine (spre deosebire de ei, eu nu sunt lipit de telefon). Evident ca personajul nostru suna exact in acea clipa si eu nu aud telefonul. Revin in camera vad un apel de pe un numar care nu il stiam, si sun inapoi....nimic, mesagerie vocala. Peste alte 20 de minute ma decid sa sun instalatorul sa vad care e situatia. Imi spune ca de data asta colegul lui, Ray, m-a contactat, si nu am raspuns. Sa il sun inapoi. Incerc de cateva ori, si dau intr-un final de Ray...personajul nr2 din povestea asta. Ray imi spune ca s-a nimerit prin zona, a sunat dar nu a raspuns nimeni asa ca a plecat mai departe. Incerc iar in stilul meu sa-i explic omului ca s-a intamplat sa nu am telefonul la mine...nimic, acelasi rezultat, nu a lipsit mult sa imi inchida si asta telefonul. A ramas ca poate ma suna el deseara...asa ca voi sta cu telefonul atasat de mine, si oricand gata sa sar cand domnul instalator se nimereste sa fie in zona si disponibil.

To be continued....

Plimbare pe Newbury street

Situata in Back Bay, Boston, aceasta strada intersecteaza toate marile artere si e un fel Maria Hilfe strasse Vieneza. A fost construita prin 1860 si are o colectie impresionanta de magazine de firma ( Ralph Lauren, Chanel, Armani, Nanette Lepore, Ted Baker, Ben Sherman, Donna Karan, Burberry, Cartier, Loro Piana, Kate Spade, Bang & Olufsen, Valentino, Marc Jacobs and Ermenegildo Zegna) dar si magazine mai accesibile pentru buzunarul imigrantilor temporari (asemenea mie) ce se intind spre Massachusetts Avenue. Trotuarele sunt largi, impanzite de lume, muzica live, si terase ale restaurantelor. Un loc unde cu usurinta te poti pierde cel putin jumate de zi, strabatand drumul dintre Fenway Park si Public Garden si unde poti pierde si o gramada de dolari.

In public garden te poti opri sa admiri lebedele ce si-au facut cuib (si au si un gard construit de autoritati unde se specifica sa nu fie deranjate). Poti face o pauza sa iti tragi sufletul, sa iti deschizi portofelul si sa numeri cati dolari ti-au mai ramas dupa aventura pe Newbury iar apoi sa o iei de la capat sau sa te indrepti agale spre Park Station si sa iei una din coloratele linii de tren spre casa, pentru ca te aflii aproape de Downtown Crossing unde se intersecteaza majoritatea si poti ajunge in orice directie.

Casele sunt cele tipice Bostonului. din caramida rosie fara alte decoratiuni suplimentare, majoritatea renovate, iar in apropiere se afla si vestitul colegiu de muzica Berkley. Am aflat ca acest sistem cu caramida golasa se datoreaza climei schimbatoare si trecerii bruste de la cald la frig (motiv pentru care vopseaua si tencuiala exterioara se crapa rapid, deci nu e o solutie sa fie refacuta anual, cel putin nu pentru ei). Pasii te pot purta in subsolurile cladirilor care ascund si ele magazine, sau la terasele cu restaurante de toate felurile si specificurile. Toate acestea fac din Newbury street, una din cele mai atractive strazi din Boston si poate din lume.

Free Doughnut Day

De fapt nu chiar moca si pe degeaba dar se pare ca azi in Statele Unite in loc sa se sarbatoreasca ziua copilului...este sarbatoarea nationala a gogosilor (ei sunt mari amatori de gogosi). Sarbatoarea isi trage radacinile din primul Razboi Mondial cand s-au impartit gogosi soldatilor de pe front, si ca orice sarbatoare cu radacini patriotice aici in state, a devenit un motiv in plus de reclama si de a manca chestii grase si nesanatoase pe gratis.

Marile lanturi participa si ele la sarbatoare, Krispy Kreme (care din pacate nu mai are locatii in zona Bostonului) ofera o gogoasa gratuita celor ce le trec pragul, iar Dunkin Donuts, un lant raspandit aici in zona Bostonului si unde se aprovizioneaza toti cu cafeaua de dimineata...ofera o gogoasa gratis la orice lucru cumparat de la ei. Mai sunt si alte lanturi de magazine dar care nu sunt prezente in Massachusetts si probabil gogoseriile mici de cartier care probabil ofera si ele ceva discounturi.

Eu voi profita deseara si voi trece pe la Dunkin ca sa sarbatoresc alaturi de ei cu o gogoasa grasa si gratuita si o cafea cat mai slaba.